I told myself I would never post in Romanian on this blog. Well it has come the time to make an exception. Why? Because I simply cannot translate the text bellow. It would loose all it’s magic.

Disclaimer: It’s not necessary how I fell or believe. These are the thoughts of a dear friend of mine. Read on, but only if you’re in the mood to read it. It’s pointless otherwise.

Vise
Cand iti trasezi viitorul cu nesat si …. ti se rupe linia….Omului ii plac certitudinile…si eu sunt om… iti stabilesti un tel ceva ce vrei sa atingi…fie el mic, fie el mare dar e acolo si te tachineaza; iti spune ca poti sa-l ajungi si te ajuta sa-ti construesti aripi de ceara… vara! Planuiesti totul pana la ultimul detaliu, visezi cu ochii deschisi in miez de zi si miez de noapte… te perpelesti cu ganduri multe…. Unele mai nerealiste sau nerealizabile ca altele, dar te minti convingandu-te ca daca crezi indeajuns totul “va fi bine!” Ajungi sa dai crezare si sa te intrebi daca ce ai visat nu-i de fapt ceva ce s-a intamplat in plina zi, sau ce ai asudat peste noapte n-a fost transpiratia zilei de afara.Si cand ajungi pana acolo unde consideri ca poti sa darami orice zid, apare primul detaliu… minor, dar present, care te tachineaza si te usuca pe zi ce creste… treci si peste asta si la sfarsit…undeva, cat de curand, te loveste realitatea peste ochi: nimic nu-i un simplu detaliu…totul e acolo pentru ca asa sta aranjat de dinainte… discutiile cu regizorul sunt mai de dinainte!

Asa ca lovit peste ochi, cu privirea in ceata, descoperi ca viitorul tau poleit e al altuia si ca nu va fii niciodata al tau… ca planul tau…pasii tai…pasiunea ta…viitorul tau intr-un cuvant… iti este interzis… caramizile cad…oamenii se indeparteaza…tu ramai….tremurand in fata dezastrului si nu stii care caramida sa o primesti peste crestet mai intai…. Una care omoara…ganduri, simtiri, vise, sperante! Si stai si te gandesti ce prost ai fost, cat de idiot in purtarea ta umana…. ai VISAT! …cu scopuri egoiste! Ti-ai dorit ce altii nu au vrut sa-ti dea….recunoastere, intelegere, admiratie, prietenie, dragoste… pana la urma acel nenorocit de DA de care depind toate… 2 litere! Cata zgarcenie!

Si stai buimacit si gandesti…sa zic “Multumesc”? sa zic “Inca mai vreau, dar nu stiu cum”? sa zic “Tin cu dintii si nu te las sa pleci”?…. si te uiti inainte si vezi cum viitorul tau e ca foaia alba inainte de condei…. ca groapa inainte de cosciug… hmmm…si te gandesti… gandesti …si iar gandesti…fara tinta, fara scop… doar asa sa zici ca faci ceva ce altii n-au facut la vremea dezastrului lor!

Sub plapuma ta rece si cam scurta pentru lungimea gandurilor tale, stai si tremuri in sughituri ude ca nu poti sa gasesti linia orizontului… si ajungi la concluzie… crezi ca ai scapat, dar de fapt e o inselaciune; nu-i cu nimic mai usoara, cu nimic mai simpla sau intelegatoare fata de dezastrul tau cu caramizile… e doar rezultatul dezastrului pus in cuvinte cu sens pentru tine… asta din fata oglinzii cu ochiul vanat!

Concluzia: “La dracu am dat-o in bara rau! Nici dracu nu ma mai scoala din groapa asta!”

Te stergi obosit la tample si te pufneste rasul… rau de tot! Razi ca istericul si curand te gandesti ca nu-i pamantul chiar asa de sterp peste tot… te uiti in jur si iti iei coordonatele… incepi sa intelegi care e pozitia si iti trasezi drumul spre casa…casa interioara.

Iei 2-3 cursuri de zidarie… te pui bine cu regizorul si incepi sa amesteci in mortar… incepi sa cladesti din nou… pe locul care se numeste camp de lupta sau mormantul soldatului necunoscut…. cu toate ca tu-l cunosti! Si daca cineva te intreaba daca mai visezi…faci pe omul cu experienta si spui: “Visele sunt pentru cei naivi!” dar in fata oglinzii, ochiul tau tot vanat este… n-ai sa uiti niciodata visul de a-l avea pe el… obiectul sau fiinta… care iti cutreiera noptile si ochii incremeniti in zi, catre un punct fix…

Nu ca este usor… sa recunosti…. Dar pana la urma ce am fi fara nenorocitul ala de vis? Fara nenorocita aia de speranta? “Sa tot cladesc si sa ajung unde vreau? Ha! Asta nu-i povocare!”

Visul e al meu…pentru ca eu l-am tesut! Si va fi al meu cu orice pret! Acum intelegi? Si va fi al tau daca il vrei si tu… doar ca trebuie sa vii si tu cu caramizile tale de acasa, ca pe gratis nu te lasa nimeni sa construiesti!

Fiecare cu visul lui…. toti cu visul nostru!… acum poate ai inteles de ce ti-am scris ratacirea asta pe hartie… pentru ca esti cel care mi-a daramat caramizile… sau pentru ca esti cel care mi-a aratat cum sa fac mortar… sau pentru ca esti cel care are nevoie de o caramida pentru noul lui vis si nu stie de la cine s-o imprumute… pentru asta ti-am scris… ca sa intelegi ca sunt si ca nu ma poti ignora, nici ca distrugator, nici ca ajutor, nici ca partas!

Cheers,
The Lion.